Poze de la nunta- nexam

Pentru ca nu am facut nunta in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca nu am avut chef de nunta pentru ca mama mea murise in chinuri de ceva timp iar rudele, ferindu-se de blestem si tristete de fereau si de mine si s-au tot ferit vreo 5 ani de uitasem de ele de tot, nu am avut rochie de mireasa. Nici invitati. Nici cadouri de nunta. Nimic din toate acestea.
Eu personal nu aveam nici macar bani de facut nunta, iar de chef nici atata. Aveam deja 7 luni de sarcina la starea civila si tot ce vroiam era copila. Sa iasa afara si sa o cunosc mai bine. Si speram eu sa imi treaca raul de lume, acela care ma facea sa vreau sa ucid pe cineva in fiecare dimineata. In chinuri, ca altfel nu are farmec.
Insa cum in ultimele zile am avut niste apucaturi creative rau, de genul trandafirului colorat, sau unui cal construit pornind de la doua cercuri, sau a unui portret de Satana foarte fain (originalul, caci copia mea semana cu Scaraotchi prins la furat de dude), acestea s-au concretizat nu doar in cateva desene acoperite de praf, ci in cateva idei nastrusnice. Idioate de-a dreptul, sa zic sincer.
M-am gandit sa-mi iau rochie de mireasa si sa-mi angajez fotograf. Eu in tufisul cu trandafiri, eu pe balansoar, eu la asfintit. In rochie alba de mireasa, cu tot farmecul la mine. Fotografiile vor fi graitoare, doar odata in viata este o fata mireasa, nu? Smecheria este ca mirele va lipsi- avand in vedere ca persoana reala mi-a spus ca oricum am altele mai importante, la ce-mi trebuie mie rochie de mireasa. In general, la ce-mi trebuie mie orice din ceea ce vreau eu, cand as putea sa ma rezum la a accepta ce vrea el.

Caci cam asta e cacofonia suprema a vietii: lasa visele tale si supune-te viselor celorlalti. Ei stiu mai bine. Ei te cunosc mai bine decat te cunosti tu. Ei decid asupra sortii tale PENTRU CA EI SUNT IMPORTANTI. FOARTE IMPORTANTI.
Deci scumpilor, daca vedeti pe undeva o dama in rochie de mireasa, pozand de nebuna prin toate parcurile, coclaurile, muntii si campiile, statiile de Ratb, metrou, tramvai, la Masa Tacerii, la Muzeul Antipa, la Manastirile Moldovei, singura cuc si facandu-si poze singura cu telecomanda, sa stiti ca eu sunt. Am hotarat sa-mi fabric singura amintiri de la nunta si sa renunt si la fotograf. Asa e o nevasta adevarata: cu simtul umorului dar pragmatica, aventuroasa dar cuminte, curva dar doamna, etc.
Dar daca vedeti o blogarita cu tableta in brate razand si plangand in acelasi timp, sa stiti ca nu sunt eu eliberandu-mi latura creativa in scris si frustrarile tot pe acolo.
Chiar, cat mai costa o nunta in Romania? Dar…chef, de unde se ia cheful de nunta? Caci au trecut cu bune si cu rele vreo 4 ani de atunci si cheful nu se vede nicaieri. Desi bani ar fi. De nunta, zic. Una mica, organizata in padurea de la coltul blocului. Desi sincer daca as avea bani as chefui exact cum am zis: cu rochia dupa mine, facuta ferfenita, cu colb pe nas, pozandu-ma prin toate obiectivele turistice. Apoi aceeasi chestie si la anul, doar ca pe meleaguri straine. Ramane sa ma citeasca vreun piarist dala de stie de toate si sa-mi aplice ideea. Simbolistica sa fie ceva de genul: vai cat de mult se munceste intr-o multinationala, nici de nunta nu avem timp, sau ceva tragic de genul acesta, pricepeti voi.
Mno, ramane de vazut. Pana atunci…tarrraaam…idee de maieu pentru cocuta: